UUR - 20 de ani de existenţă

    Din cauza politicii oficiale, viaţa ucraineană din România era aproape inexistentă sub regimul comunist. Ucrainenii, a treia minoritate din ţară ca mărime, erau trecuţi la „alte minorităţi“, fără să li se acorde vreo importanţă.

    După 1989, odată cu prăbuşirea regimului totalitar, comunităţile ucrainene au început din nou să prindă viaţă. Deşi numărul ucrainenilor este în continuă scădere, se înregistrează o renaştere a vieţii culturale şi a activităţii lor organizatorice. La aceasta, o contribuţie importantă a fost adusă de Uniunea Ucrainenilor din România.

    Constituită la 28 decembrie 1989 şi devenită persoană juridică conform sentinţei nr. 262 a Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti, la 14 februarie 1990, UUR este o organizaţie obştească, nonprofit, nonguvernamentală şi apolitică, cu deplină autonomie, care-şi desfăşoară activitatea în concordanţă cu prevederile Constituţiei şi ale legilor în vigoare din România, precum şi cu documentele internaţionale referitoare la drepturile minorităţilor naţionale, ratificate de ţara noastră. În mod cert, ucrainenii sunt cetăţeni întru totul loiali României şi statului unitar naţional român, iar întreaga lor viaţă se dedică respectării a tot ceea ce este bine pentru ţara noastră, pentru poporul român şi, bineînţeles, pentru minorităţile naţionale.

    Scopul fundamental al Uniunii Ucrainenilor din România constă în apărarea drepturilor privind păstrarea, exprimarea şi promovarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţii ucrainene, cât şi în renaşterea şi formarea unităţii şi conştiinţei naţionale, apărarea drepturilor individuale şi colective ale membrilor săi.

    Caracterizând viaţa UUR în cei 20 de ani de după Revoluţie, vom încerca să prezentăm câteva informaţii despre istoria organizaţiei, structura organizatorică, obiectivele, despre realizările, dar şi problemele ei.

    Primul preşedinte şi iniţiator al organizaţiei în ţară a fost scriitorul ªtefan Tcaciuc, un om cu multiple valenţe, a cărui alegere, şi ca deputat în Parlamentul României, a însemnat o mai deplină reprezentare a noastră, a tuturor.

    După decesul acestuia, în 2005, Consiliul de Conducere al UUR l-a ales pe dl ªtefan Buciuta ca preşedinte interimar al UUR, iar, în august 2006, cel de-al V-lea Congres al UUR 1-a reales drept preşedinte al UUR. Una din trăsăturile caracteristice ale preşedintelui şi deputatului UUR, ªtefan Buciuta, reieşită după alegerea lui în funcţie şi manifestată de-a lungul mandatului său, a fost accentul pus pe transparenţă în viaţa organizaţiei. Aplicarea normelor democratice a constituit, de asemenea, un principiu călăuzitor în activitatea lui. Niciodată o decizie ce viza soarta comunităţii nu a fost luată de unul singur, ci prin consultare cât mai largă.

    Uniunea Ucrainenilor din România are 11 filiale judeţene (Arad, Botoşani, Bucureşti, Caraş-Severin, Cluj, Galaţi, Maramureş, Satu Mare, Suceava, Timiş, Tulcea) care includ în totalitate 126 de organizaţii locale. La 14 februarie 2010, numărul membrilor UUR, cu adeziune, a fost de 18.053, iar personalul angajat care lucrează în cadrul Uniunii s-a cifrat la 30. În ceea ce priveşte relaţiile dintre organele de conducere ale UUR, filialele judeţene şi organizaţiile locale, acestea funcţionează pe principiul respectării normelor de conducere democratică convenite în Statutul UUR.

    Politica UUR, în toţi aceşti ani, a fost să-i adune pe cât mai mulţi ucraineni în rândurile sale şi, în bună măsură, a reuşit acest lucru. Prin eforturile organizaţiilor UUR, mulţi ucraineni, înainte izolaţi în matca lor de viaţă, au simţit nevoia să fie împreună cu UUR, realizând dintr-odată câte lucruri comune îi leagă: concepţie de viaţă, preocupări, dar, mai ales, nevoia de exprimare identitară. Există cazuri când, impresionaţi de realizările UUR, unii dintre ei au decis chiar că trebuie să ofere şi ei ceva comunităţii.

    Uniunea Ucrainenilor din România este membră a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale - organism consultativ al Guvernului, care sprijină activitatea organizaţiilor minorităţilor naţionale şi propune repartizarea pe organizaţii ale minorităţilor naţionale a subvenţiilor de la bugetul de stat.

    Dezvoltarea şi adâncirea bunelor relaţii cu organizaţiile ucrainene europene şi mondiale a fost o preocupare a organizaţiei noastre. Din 1991, UUR este membră a Congresului Mondial al Ucrainenilor, cu sediul la Toronto (Canada), iar din 1994 - membră fondatoare a Congresului European al Ucrainenilor; în 2001, UUR a devenit membră a Consiliului Ucrainean Mondial de Coordonare din Kiev. Participarea liderilor noştri la diverse întâlniri internaţionale a contribuit la o mai bună cunoaştere a ucrainenilor din România, a aportului lor la îmbogăţirea patrimoniului cultural şi spiritual românesc.

    De la început, UUR a înregistrat o dezvoltare a relaţiilor de colaborare cu populaţia majoritară, cu reprezentanţii organelor puterii de stat (Guvernul României, autorităţile publice locale). Acest lucru a dus la unele realizări concrete, cum ar fi obţinerea unei jumătăţi de normă pentru inspectorii de limba ucraineană în judeţele în care se studiază ucraineana în şcoli sau mărirea timpului pentru emisiunile difuzate în limba ucraineană la radio.

    UUR şi-a desfăşurat activitatea sub semnul asigurării identităţii etnice în condiţiile de democraţie şi pluralism existente în România de astăzi. Ucrainenii români au fost şi vor fi în continuare preocupaţi atât de dezvoltarea României, cât şi de păstrarea şi dezvoltarea moştenirii lor istorice şi culturale. În acest sens, organizaţia noastră a desfăşurat numeroase acţiuni pentru cunoaşterea şi popularizarea istoriei, culturii şi artei ucrainene, a susţinut valorificarea moştenirii culturale a populaţiei ucrainene din România, a sprijinit studiul limbii ucrainene în şcoli, a promovat imaginea veridică a comunităţilor ucrainene din România, pe plan naţional şi internaţional. Toate aceste activităţi am încercat să le mediatizăm, mai ales, prin presa editată de UUR şi, mai nou, prin site-ul UUR (www.uur.ro).

    Uniunea Ucrainenilor din România a dobândit, în anii care au trecut de la înfiinţare, o bază materială proprie. Astăzi, patrimoniul imobiliar al UUR cuprinde 12 sedii şi o Casă de Cultură a Ucrainenilor (la Timişoara) – un autentic lăcaş de cultură. Spaţiile acestor bunuri imobile sunt atractive - ideale pentru organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de care ucrainenii au cu adevărat nevoie: decizii înţelepte, programe speciale de educaţie, biblioteci ucrainene etc. Suntem mândri pentru ceea ce am realizat şi recunoscători Guvernului României pentru sprijinul financiar care asigură existenţa instituţională a vieţii ucrainene în România. După cum este cunoscut, Statul Român acordă o înaltă apreciere minorităţilor naţionale, care contribuie la înnoirea culturală şi spirituală a ţării noastre.

    UUR a fost şi este un factor de coeziune în relaţiile ucraineano-române. Fără îndoială, aceste relaţii au o istorie multiseculară, dar numai în ultimii 15 ani ele au cunoscut, se pare, cea mai dinamică perioadă. La dezvoltarea relaţiilor bilaterale a contribuit, pe mai toate planurile, şi UUR. Organizaţia noastră a încercat, când s-a ivit ocazia, să prezinte cercurilor largi ale opiniei publice din Ucraina o imagine adevărată asupra marilor calităţi ale poporului român, dar şi a realităţilor economice româneşti, să demonstreze investitorilor ucraineni că pot găsi în agenţii economici din România parteneri serioşi pentru afacerile lor. De asemenea, UUR a promovat, cu deosebire, relaţiile culturale între Ucraina şi România.

    O aniversare implică, întotdeauna, bucurie, bilanţ, perspectivă. S-a dovedit, în cei 20 de ani, că UUR este o condiţie vitală a identităţii ucrainenilor din România. Acolo unde nu există organizaţie UUR, nu există nici viaţă ucraineană. Aşadar, UUR a realizat multe lucruri bune, care demonstrează o autentică dorinţă de a contribui la menţinerea şi continuitatea ucrainismului în România. Fără îndoială, mai există probleme de rezolvat, dar printr-un management mai modern şi mai eficient UUR va reuşi să le aducă la îndeplinire.